Articole

Povestea Ingerilor – de Dorina Paduraru

O fetiţă mică, mică,

A-ntrebat pe-a ei bunică:

– Buni, ştii cumva de este

Despre îngeri o poveste?

- Oo, şi ce poveşti mai ştiu

Care-n muulte cărţi se scriu,

Zice ea cu glas duios

Şi cu chipul luminos.

- Spune-mi-o cea mai frumoasă!

– Uite-o carte- mare, groasă

Este plină cu poveşti

Din minunile cereşti.

Sus în Cer era o dată

Un pustiu întins de vată.

Dumnezeu – Tatăl stătea,

Că-i prea singur se gândea.

Într-o clipă! Ca- n poveşti!

Nouă cete îngereşti.

Repede le-a aşezat

Peste cerul lumint.

Le-a dat glas dulce, duios

Chipul mândru şi frumos

Şi aripi de nor, uşoare

Luminoase, ca să zboare.

A făcut soare şi stele

Lună, flori şi păsărele,

Şi-o mulţime de copii

S-o păzească îngerii